O poveste neobisnuita de dragoste

O poveste neobisnuita de dragoste

 

Poze de la ultimele cursuri si noutati gasesti pe pagina de Facebook, drianes.ro, aici.


„Pentru cel care nu vrea să învețe, nu există profesor. Pentru cel care vrea să învețe, profesorul va apărea.”

Student fiind, am descoperit endodonția, o specialitate extrem de vitregită, la vremea respectivă, în România. Și cum nu de rareori se întâmplă, în viață, ne îndrăgostim, din senin, de ceea ce pare a fi alegerea nepotrivită.

Unii au noroc, se vindecă, scapă. Din nefericire, eu nu am găsit leac. Ba, din contră, m-am și însurat cu ea! Și continui să sufăr în continuare… din dragoste!

Deși, toată lumea, care mă cunoaște, când am luat hotarârea, în anul V de facultate, că voi practica numai endo, a crezut că am luat-o razna. Ba chiar mi s-a spus, las-o, că-i urâtă și săracă… Eu nu și nu! Pe ea o vreau și numai pe ea!!!

Ei, anii au trecut, ea a devenit din ce în ce mai frumoasă și parcă tot mai mulți se uită acum după ea…

Așa ar suna, probabil, povestea spusă viitorilor mei nepoți, despre specialitatea aleasă. Cele narate, pe scurt, nu ar fi prea departe de realitate.

Într-adevăr, a început să mă intereseze endodonția de prin anul V de facultate și tot atunci, am luat hotărârea, că voi practica doar această specialitate. A fost o decizie neobișnuită, pe care mulți nu au înțeles-o, ba, din contră, au dezaprobat-o.

La vremea respectivă, să nu uităm, în țara noastră, endodonția nu era o specialitate recunoscută în medicina dentară și nici medici cu practică limitată nu existau. A fost o aventură, un vis îndrăzneț, poate inconștient, al unor tineri.

Astăzi endo este recunoscută ca specialitate aparte, a devenit apreciată, respectată. Sunt din ce în ce mai mulți medici cu practică limitată.  Numărul crescut al medicilor, în săli, la cursuri, prezentări și congrese cu tematică endodontică, arată clar un interes foarte crescut pentru această specialitate.

Revenind la trecut, am datoria morală să evidențiez, că această specialitate, realmente, a explodat, stimulată de mediului virtual, căruia îi datorează enorm. În spațiul virtual local cât și internațional, s-a schimbat o cantitate uriașă de informație, fără de care această evoluție spectaculoasă, săvârșită într-un timp relativ scurt, nu ar fi fost posibilă.

Am avut multe de învățat unii de la alții. Am schimbat experiențe, am polemizat, ne-am cunoscut și ne-am împrietenit, datorită existenței comunității virtuale, care ne-a facilitat și ne-a accelerat comunicarea.

Pe lângă satisfacția pur profesională, această specialitate mi-a oferit ocazia unică de a veni în contact cu numeroși colegi interesați de endodonție. Și ce poate fi mai plăcut decât să discuți despre o pasiune comună?

Personal, sunt foarte recunoscător pentru ce am primit, pentru șansa care mi-a fost oferită în acești ani. Și pentru că nu poți doar primi, trebuie să dai și înapoi, am creeat acest blog, unde doresc să împărtășesc cu voi, colegii mei, din experiența personală legată de endo. Vă aștept aici, la dezbateri interesante!

Dacă și tu ai pățit la fel, suntem curioși să ne spui cum a fost! Dacă nu ai întâlnit-o pe „aleasă” încă, nu dispera, e foarte simplu! Trebuie doar să te lași sedus….


17 Comentarii


  1. Felicitari domnule dr. Blogul a fost o idee foarte buna care merge la sufletul studentilor cu aceeasi pasiune, mai ales ca in Facultate stagiul de endodontie e precum un basm spus pe scurt cu obturatii facute pe dinti extrasi acasa cu pasta de dinti sau crema de fata hidratanta:) oricum mai bune decat maglavaisul ala pe care-l face asistenta.. cu greu, oricum.

    • Multumesc! Cum am mai spus, cine vrea să învețe, va învăța în orice condiții. Cine nu… Citește mult, aplică ce înveți și finalul va fi bun, te asigur. Mult succes în continuare!

  2. Buna Camil…….eu o sa fiu ” pe aici” asa ca nu ma lasa sa ma plictisesc…..:)

  3. Buna idee…..succes.

  4. Bogdan Daraban

    Felicitari pentru site,e foarte frumos
    Toate bune!
    PS.Noi te asteptam pe aici :))

  5. Deaconu Dorel Florin

    Ne nastem si patrundem in aceasta lume fără nimic… Apoi apar oameni si situații care ne vor forma caracterul, ne vor indruma pasii si ne vor învața ca putem mai mult si sa ne dorim mai mult… fără egoism, doar cu dorința de a aduce o speranța si un plus celor din jur. Apoi mai apar si altfel de oameni: MODELE, pe care le privesti cu admiratie si teama, pe care nu indraznesti sa le atingi si pe care cu greu ai putea visa ca le vei ajunge!!! Multumesc pt tot ceea ce faci, multumesc pt generozitatea pe care ne-o arati, multumesc ca ne faci sa credem ca putem si ca ne dai aripi sa visam ca intr-o zi vom fi ca tine!!!

    • Mulțumesc Florine pentru aprecieri, mă faci să roșesc :-). Nu fac nimic special sau ieșit din comun, încerc doar să-mi fac meseria cât pot de bine și cu pasiune. Asta e tot…

  6. Cristina Nistor

    Eu te inteleg pt ca si eu simt ca sunt cumva obsedata de aceasta specialitate, doar ca la mine boala nu s-a manifestat asa de precoce ci dupa ce am terminat facultatea, asa ca acum trebuie sa recuperez timpul!
    Dar oare o persoana normala se bucura cu atat mai mult cu cat curburile sunt mai serioase? Nu! Deci numai cei bolnavi!
    Salutari din Bucuresti, Camil!

  7. Superb! Pasiunea naste excelenta 🙂 Felicitari!

  8. Ela Mateescu

    Felicitari pentru alegere! Desi lucrez in alta ramura medicala,inteleg pe deplin ce inseamna sa faci ce iti place 🙂

Lasati un raspuns:

Este activata moderarea comentariilor, nu e nevoie sa mai trimiteti odata.